diritti    contatti      commentiil blog

links di accesso alle sezioni

 teatropoetica       canzoniere        diaristica   pittura

 

 

I  MISTÈRIE

 

(MISTERI ORFICI)

 

 

 

 

ll’accummencià’ d’i mistèrie

 

 

Rint’a rótta s’è’ affacciàto.

‘O mammóne nc’ha truvàto,

ca nun era appassiunàto.

‘Na guardàta e ll’ha scansàto.

 

Córre. Córre

Scènne. Scènne.

 

Mmiez‘o màre s’è’ pusàto.

E ‘nu pèsce s’è’ magnàto,

ca nun era abbandunàto.

Rint’a rézza s’è’ annuzzàto.

 

Córre. Córre

Scènne. Scènne.

 

Ncòpp’a lùna s’è’ aiutàto.

E c’o sóle s’e’ scarfàto.

Ma po’ ‘a notte ll’ha acchiappàto.

Rint’o cièlo ll’ha menàto.

 

 

mistèrioi  napule

  

 

Int’a munnézza s’arrevuta ‘o sànto.

Int’a ‘nu fùosso, ognùno è’ cchiù’ mpurtànte.

‘Na ràsca ‘i sànghe ‘nfamo 'nzeva ‘o còre.

Menano a’ màre tùtte ‘e lavatùre.

Cómm’àcqua ‘a gènte se scunfònne e scènne.

 

Vula ll’auciéllo p’e cóngreghe antìche.

‘E càpe ‘i muórte chiammano ‘e siréne.

‘Na puttàna a ‘na cróce ‘mpènne ‘o còre.

Menano a’ màre tùtte ‘e lavatùre.

Cómm’àcqua ‘a gènte se scunfònne e scènne.

 

Canta int’a rótta ‘o priàpo d’ammòre.

Int’o castièllo s’annascónne ‘o màre.

‘Nu gerànio ca spunta é’ sciòre ‘i còre.

Menano a’ màre tùtte ‘e lavatùre.

Cómm’àcqua ‘a gènte se scunfònne e scènne.

 

Chiàgne o nun  chiàgne ‘sta mmescata ‘i gènte.

Fuje, ccà restanno. E ccà restanno, more.

Sùlo ‘nu fiéto ‘i mmèrda ‘ntasa ‘o còre.

Menano a’ màre tùtte ‘e lavatùre.

Cómm’àcqua ‘a gènte se scunfònne e scènne.

 

 

mistèrio d’o cumannà’

 

 

Sî ‘o prìmmo.

Cu ‘e màne putènte, ttu ll’ànema cagne.

Sî ‘o prìmmo.

Sî ‘o còre  ca vénce. Sî ‘a fòrza ca tene.

Vattecòre ‘i ‘na prèta, appare ‘o silènzio.

Cu l’àrba, cu ‘a notte.

‘A càpa tt’alliscie. Apprette ‘o sparpètuo.

Tt’allanze cu ‘a bràva criànza.

‘A guaglióna s’annùda.

‘A sciòrta nc’e cagne. ‘A mene int’o tiémpo.

Mò é’ prèna.

Durànte ‘a nuttàta, cu ‘o viérno, é’ sgravàta.

 

Spanteca ‘a bérva.

Schiatta ‘o lióne.

E suna ‘nu sciòre.

‘A muntàgna s’astrégne.

‘O viérno se ‘nfuca.

E suna ‘nu sciòre.

‘A vòcca mò rire.

‘A càpa tt’alliscie.

E ll’uócchjo se fruscia.

‘A mòrte se scagna.

E suna ‘nu sciòre.

 

Sbuca  mò ll’àrba.

Ttu sî ‘o patróne.

Me truve.

M’accìre.

Me crje.

Chell’àte guaglióne

mò so’ scunfurtàte.

Mò é’ prèna ‘a nuttàta.

Cu ‘o viérno é’ sgravata.

Addùrmete, néh.

 

 

mistèrio d’a guèrra

  

 

Jimmo a fà’ ‘a guèrra.

Jimmo a fà’ ‘a guèrra.

Chi rèsta ‘ntèrra.

‘A fàmma, sfama.

 

Muglièra o puttàna.

Se sosa ‘a suttàna.

Se venne ‘a spaccàta.

S’affitta ‘a campàta.

 

‘Na muórta scagnàta

arrèto è’ turnàta.

‘A zizza pazziàta

se ll’hanno zucàta.

 

‘A cannèla è stutàta.

‘A mòrte ‘ncantàta.

E spercia ‘a jurnàta

cu n’àta magnàta.

 

Dòpp’a scappàta

aspetta ‘a figliàta.

‘A spaccàta scarfàta

mò s’è’ arrepusàta.

 

È’ tùtta accunciàta

pe’ n’àta jurnàta.

‘A vìta è mparàta.

‘A mòrte è’ scanzàta.

 

Jimmo a fà’ ‘a guèrra.

Jimmo a fà’ ‘a guèrra.

Chi rèsta ‘ntèrra.

‘A fàmma, sfama.

 

 

mistèrio ‘e ll’ammòre traritóre

  

 

Levate juórno. Levate juórno.

Levate juórno. Nun fà’ sunnà’.

Levate juórno. Levate juórno.

Levate juórno. Nun fà’ ammancà.

 

Passióne ca fuieva.

Passióne ca tremmava.

Passióne ca appaùrava.

Passióne ca accìdeva.

 

Vuleva. Puteva. Rìceva.

Suspìro ‘i ‘nu suónno ca cchiù nun se fà’.

Chiàgneva. Rìreva. Vasava.

Mistèrio ‘i ‘n’ammòre ca vene e po’ va.

 

Penziéro ca mpazzeva.

Penziéro ca suffreva.

Penziéro ca smicciava.

Penzièro ca mureva.

 

Levate juórno. Levate juórno.

Levate juórno. Nun fà’ guardà’.

Levate juórno. Levate juórno.

Levate juórno. Nun fà’ addunà’.

 

‘Na voce ca s’a canta.

‘Na voce ca s’a juca.

‘Na voce ca s’a ‘nganna.

‘Na voce ca s’a chiamma.

 

Mò rìce. Mò piglia. Mò lassa.

Sciàto ‘i ‘nu suónno ca sbuca e po’ va.

Mò rìre. Mò chiagne. Mò vasa.

Nzìria ‘i ‘nu còre ca nun sape ca fà’.

 

Vene ‘a notte. Vene ‘a notte.

Vene ‘a notte. Famme nce jì’.

Vene ‘a notte. Vene ‘a notte .

Vene ‘a notte. Famme nce ‘o ddì’.

 

‘Na voce ca s’a spuglia.

‘Na voce ca s’a stregne.

‘Na voce ca s’a vasa.

‘Na voce ca s’afferra.

 

Levate juórno. Levate juórno.

Levate juórno. Famme scurdà’.

Levate juórno. Levate juórno.

Levate juórno. Famme campà’.

 

 

mistèrio d’o vìno

 

 

T’addune ‘i chi magna.

Ma pùre d’a pànza vacànte.

 

Chi canta?

Chi rìre?

Chi chiagne?

Chi suna?

Chi parla?

Chi sunna?

Chi schianta?

Chi schiatta?

Chi ciancia?

Chi chiamma?

Chi schiassa?

Chi arrubba ‘o bicchière?

Chi acciarra ‘a ceràsa?

 

‘A ceràsa è’ abbambàta.

E s’è’ arreparàta.

E pùre accunciàta.

’A vòglia è’ arriffàta.

‘A prèssa è’ pazziàta.

È’ tuósta ‘a ceràsa.

C‘o vìno ‘nciuciàta

‘A màna è’ ’ncucciàta.

‘A faccia è’ cagnàta

‘O pietto è’ ‘ntustàto.

E ttu sî ‘mbriacàto.

 

Chi canta:

<chi ‘a vô ‘sta ceràsa?

mò s’è’ ammaturàta.>-

 

 

mistèrio d’a lùna

 

 

Ohi, lùna!

Tu córre ‘a notte

quànno ‘o sóle chiàgne.

Smania ‘a lucèrna,

pe’ te putè’ guidà’.

Ma vuô stà’ scetàta.

Aspette.

Saglie.

Scènne.

Suónno.

Silènzio.

Ingànno.

Trarimiénto.

Jànco è’ ‘o suspìro.

Nìro ‘o pentimiénto.

Córre. Córre.

Ajére fuje.

Dimàne turnarraje.

Aizanno ‘a vèsta.

C’o scuórno ‘i n’ato juórno.

Sî fémmena ca figlia.

 

‘N’ómbra t’avasta.

E ‘na strusciàta ‘i sóle.

 

 

mistèrio d’o suónno

 

 

Chi è’ allèro e chi è’ mùscio.

Chi schiatta e chi fótte.

Chi chiàgne e chi rìre.

J’ songo abbelùto.

 

È’ dóce s’addurmì’.

Sapènno ca ‘o tiémpo,

zìtto zìtto,

tte vene a rialà’ ‘o suónno.

Pe’ scummiglià’ ‘o dimàne.

M’averte d’a jurnàta.

Mme dìce c’aggio fà’.  

Addò se pô truvà’ arrepuóso.

 

Mò so’ carnàle.

‘O làto d’a guaglióna

è’ tèrra fina.

C‘a vóce chiamma

‘o pàte d’e criatùre.

Ma nun è’ sùla.

Nce ne stanno dùje.

Po’ tré. Po’ ciènto.

Cómme ‘e stèlle ‘nciélo.

E j’ songo ‘o sóle.

 

Nun fà’ passà’ ‘a nuttàta.

Quacche fetènte però

mm’appiccia ‘a lùce.

  

 

mistèrio d’a giuventù

  

 

Tra suónno e chiànto,

tra chiànto e  suónno,

niénte me spàrte.

Sùlo ‘o nòmme tùio.

 

Maliziusélla.

Co ll’uócchje saje pazzià’.

Po’ lasse ca ‘na lácrema,

sciòre d’o còre vene a tte sarvà’.

Maliziusélla.

Ttu ll’ària faje abbampà’.

E spere ca chéll’ària

co ‘nu suspìro vene a tte spuglià’.

Maliziusélla.

Ttu ‘o fuóco faje appiccià’.

Po’ scarte mmiez‘a cènnere,

lignàmme ‘i ròse tt’avé ‘a cunzulà’.

 

Po’ t’annascónne.

E t’annascónne còmme sciàto ‘i viénto.

Ca vasa ‘e frónne sènza d’e canzà’.

E t’annascónne còmme sóle ‘e viérno.

Ca accasa ll’ària sènza ’a fà’ scarfà’.

 

 

mistèrio ‘e ll’appecundrìa

  

 

Sperànno

c’astipammo ‘n’allicuórdo

scrìvimmo

‘a vìta nùosta cu ’e paròle.

Ca nce dicimmo.

Sènza ‘e vulé’ spiecà’.

 

‘A lùna,

s’è’ abbuccàta int‘o mumènto.

Crianno

‘nu tappéto ‘i pentemiénto.

Pare ca smiccïa ‘o tiémpo.

Ca nun c’è’.

Jimmo a’ nchjuvà’ ‘nciélo

‘nu penziéro.

Ca quànno mure

‘n‘àta vòta haje ‘a turnà’ ccà.

 

Pe’ nce parlà’ dimàne,

dàmmonce appuntamènto.

Rint‘a ‘nu ciardìno

ca tene ‘a fàccia ‘i Ddio.

 

 

mistèrio d’a mòrte

  

 

Sî òmmo forte.

Sî fémmena abbizziàta.

Sî òmmo. Sî fémmena.

Annascónne ‘o secréto.

‘Dd’o niénte venuta,

cammene p’o mùnno

Cu ll’uócchje avasciàte.

Co ‘e zizze arrappàte.

Vedénnote ‘i notte

te chiammano sànta.

Vedénnote ‘e juórno

sî sùlo puttàna.

‘A vócca ‘ndorca.

‘O sfizio s’arrapa.

‘Na bòtta adderìtta

tt’annùda ‘a sengàta.

Sî lùce sincèra. 

‘Na ténta ca cagna.

Si sî spacenziùsa,

co ummene e fémmene

te faje ‘na mmescata.

 

Sî ‘a mòrte c’abballa.

Sî ‘a mòrte ca chiava.

 

Arriffa ‘a maniàta.

Arrizzate ‘e zizze.

 

E fàtte ‘nzerrà’.

 

 

mistèrio ‘e ll’addìo

 

 

Viénto. Viénto.

Ca sciuscia a fà’.

Córre. Córre. Córre.

Cercànno ‘e t’agguantà’.

Ma cómme frónna tu me faje vulà’.

 

Àcqua. Àcqua.

Ca scórre a fà’.

Chiàgno. Chiàgnno. Chiàgno.

Cercànno ‘i te guardà’.

Nun tengo màre pe’ me putè’ sfucà’.

 

Còre. Còre.

Ca vàtte a fà’.

Sunno. Sunno. Sunno.

Sperànno ‘i te sarvà’.

Chi ‘a ddà ‘na màna a mme scurdà’.

 

Jttàta mmiez’e vràcce,

‘nterràte int’a ll’ausànza,

‘a vìta se vève int’o scùro.

 

‘A còpp’a ‘na poèsia fernùta.

 

 

mistèrio d’o ciélo

  

 

Pàte, c’addò te sî nàto.

Pàte, ca te chiamme ciélo.

Ca ‘i tùtto faje abbedè’.

Ca tùtto vede.

Ca tùtto faje ‘ncumenzà’.

Tùtto fernisci.

Pàte, ca te chiamme ciélo.

‘A tèrra vaje a’ accuietà’

c’o sciàto tùio.

‘A tèrra vaje a’ ‘mbràccià’

c’o suónno tùio.

Sî azzùrro ‘nfàccia.

Cómme  fusse ‘a vìta

c’hai pittàtto.

E cante e abballe.

Cómm’auciéllo.

Strascinànnote appriésso

tùtto ‘o tiémpo.

Pàte, ca te chiamme ciélo.

‘O juórno e ‘a notte

so’ criatùre tùie.

E dóce ‘e guardà’.

Quànno pe’ màna

‘e faje cammenà’.

Pe’ mmiezo ll’ummene.

Pàte, ca te chiamme ciélo.

Purte  prièzza

a tùtt’o mùnno.

Ma pùre ‘a mòrte.

 

Pàte.

Fàmme murì’ quànno so’ ‘mbriàco!

 

 

 

 

TORNA

links di accesso alle sezioni                                                                                                                     

 teatropoetica       canzoniere        diaristica   pittura